În perioada sovietică, lipsa produselor auto era compensată prin ingeniozitate — mai ales în armată. Toamna, geamurile mașinilor se abureau imediat, reducând vizibilitatea. Fără aer condiționat și fără soluții moderne anti-aburire, șoferii trebuiau să se descurce cu ce aveau.
Astăzi ai folosi o soluție specială pentru geamuri, dar atunci șoferii aplicau săpun de rufe pe parbriz, în formă de „plasă”, apoi îl lustriau. Metoda proteja geamurile câteva zile.
Totuși, șoferii militari aveau un truc și mai eficient.
Cei care conduceau mașinile ofițerilor spuneau că geamurile se aburesc imediat de la respirația pasagerilor. Ștergerea cu mănuși era inutilă. În lipsa aerului condiționat, soluția venea dintr-un loc neașteptat: masca de gaze.
Fiecare mască avea în geantă un compartiment mic cu un creion special anti-aburire, creat pentru ochelarii măștii. În armată erau suficiente măști, iar șoferii au început să folosească acel creion pe geamurile mașinii.
Produsul se întindea ușor, ținea mai mult decât săpunul și menținea parbrizul perfect clar. Astfel, șoferii puteau transporta generalii în siguranță, fără vizibilitate redusă.
O soluție simplă și ingenioasă, născută din necesitate — dar surprinzător de eficientă chiar și astăzi.
